O răsucire pe povestea de dragoste tradițională: Se poate aranja o poveste de dragoste?

Nu eram prea sigură ce voiam să realizez când am început să scriu Aranjamentul, dar de-a lungul anilor a devenit o explorare a ceea ce se confruntă femeile din Asia de Sud din diaspora în timp ce navighăm în întâlniri, prietenii, obligații familiale și alegeri de carieră.

La începutul romanului, Raina are 29 de ani și a acceptat cu reticență să o lase pe Nani să-și aranjeze căsătoria. (Sursa: Thinkstock Images)

Crescând în Canada, a fost rar să găsesc o carte despre o femeie ca mine.

Pe de o parte, sunt indian. Familia mamei mele este bengali-hindusă, în timp ce tatăl meu este punjabi-sikh. Mă duc atât la templu, cât și la gurudwara cât de des pot, gătesc daal cel puțin de două ori pe săptămână și am 15 sari în dulapul meu pe care să-l pot (lega).

Cu toate acestea, familia mea vorbește engleză acasă și așa că am nevoie de subtitrări pentru a viziona filme hindi. În America de Nord și Marea Britanie, oamenii mă numesc indian, dar când vizitez rude în India, sunt numit occidental. Părinții mei m-au crescut cu valorile familiei din Asia de Sud, deși am crescut expus și influențat de mai multe norme occidentale. Cei mai mulți dintre prietenii mei sunt albi și, când am îmbătrânit, dacă un bărbat era indian sau nu nu a fost niciodată un factor important atunci când a decis să spun da unei întâlniri.

Presupun că există multe etichete pentru cineva ca mine: indian nerezident. Indo-canadian. Văruită. Nucă de cocos. (Unele sunt mai preferabile decât altele.) Dar oricare ar fi numele, oricum ar fi, aleg să-mi exprim identitatea, adevărul este că nu tind să văd povești precum cele pe care trebuie să le spun așezate în librăria mea locală.

omida maro blană și neagră

În urmă cu trei ani, după ce mi-am terminat studiile și m-am pregătit ca avocat, am decis să mă mut la Londra pentru a încerca să scriu un roman. Nu eram prea sigur ce voiam să realizez când am început să scriu Aranjamentul , dar de-a lungul anilor a devenit o explorare a ceea ce se confruntă femeile din Asia de Sud din diaspora în timp ce navighăm în întâlniri, prietenii, obligații familiale și alegeri de carieră.

În timp ce trageam din experiențele din viața reală, eroina comediei romantice Raina Anand și ceea ce i se întâmplă sunt complet fictive. La începutul romanului, Raina are douăzeci și nouă de ani și a acceptat cu reticență să-i lase Nani să-și aranjeze căsătoria. În timp ce Nani este un personaj dulce și iubitor, ea întruchipează și presiunea socială pe care o simt multe femei.

Beta, îmbătrânești. Mătușa ta Sarla, toată lumea de la templu - mă întreabă mereu: de ce Raina nu este căsătorită? De ce mereu la acel birou? Nu te poți căsători cu Afinul tău!

care sunt diferitele clasificări ale animalelor

Se numește Blackberry, Nani. Și nu sunt pretențios. Pur și simplu nu sunt pregătit.

Muncești și muncești, iar viața trece. Bărbații trec. Spune-mi, când este momentul potrivit? Când vei fi gata?

În cele din urmă, peșterile Raina și Nani îi oferă o listă de burlaci eligibili interesați să o scoată. Ea continuă o serie de întâlniri - unele dintre ele nu sunt rele, deși altele sunt dezastre totale. Într-o singură scenă, Raina reflectă asupra faptului dacă luarea traseului tradițional a fost alegerea corectă:

La urma urmei, nu eram cu adevărat indian. Eram canadian. O fată care a refuzat să se simtă deplasată în suburbia ei, în cea mai mare parte albă, din clasa de mijloc din vestul Toronto. Am jucat cu role și am ținut standuri de limonadă, mi-am dat ochii peste cap la „Ziua Culturii” la școală, când eu și Shay am fost nevoiți să purtăm lengha, ceilalți copii se înghesuiau în jurul nostru pentru a avea șansa de a lăsa cu fața la cristalele false cusute pe mâneci. I-am văzut pe indieni doar când eram târât la petreceri și la templu în fiecare duminică. Când mergeam la cumpărături în vrac în Scarborough, deoarece colțul Safeway nu avea marca potrivită de linte sau lapte de cocos. Și chiar dacă Ravi Shankar părea să joace întotdeauna și hainele mele miroseau mereu la masala, am crescut pe deplin dedicat rolului meu în ceea ce altfel părea a fi o narațiune albă. Am interpretat o fată care nu putea să creadă în căsătoria aranjată - nu numai din cauza clișeului propriilor ei rușini de familie, ci pentru că cinismul lumii ei occidentale, ficțiunea literară de pe raftul ei, abia i-a permis să creadă deloc în căsătorie. .

copaci care înfloresc flori violet primăvara

Intriga se îngroașă când reapare fostul iubit al Rainei, Dev, un bărbat care i-a frânt inima și este dispretuit universal de prietenii și familia ei - în special de Nani.

In timp ce Aranjamentul este o comedie romantică, am vrut ca cartea să conteste noțiunea că căsătoria le aduce inevitabil femeilor „fericite pentru totdeauna”. La fel ca multe femei indiene care trăiesc în diaspora, Rani’s Nani și comunitatea se așteaptă ca ea să se căsătorească și să aibă copii la o vârstă rezonabilă - și se așteaptă ca Raina să își dorească și ea acea viață.

copaci care înfloresc flori violete

Dar dacă nu o face? Sau dacă nu și-a dat seama ce fel de viață vrea să ducă? Sau ce o face sau ar face-o fericită?

Această situație este obișnuită în rândul multor femei, deoarece ne echilibrăm sentimentul obligației cu propriile noastre vise și dorințe. Dar la sfârșitul zilei, dacă și când ne căsătorim este decizia noastră - și una pe care ar trebui să o luăm numai atunci când suntem pregătiți.

Cu toții am auzit acele remarci subțiri despre femeile necăsătorite: sunt prea pretențioase sau lucrează prea mult. E vina lor că sunt singuri. Aranjamentul provoacă femeile - indiene sau altele - să înece acel zgomot și să se asculte.